Dupa cum va povesteam, Gabrieluska mea nu este genul de copil docil care sa accepte imediat orice activitate propusa. Joculetul asta cu literele n-a parut sa o pasioneze prima data si m-a pus sa le strang imediat (dupa ce m-am chinuit eu sa le aranjez frumos :P). N-am insistat, mai ales ca nu sunt genul de parinte care are pretentia ca piticul din dotare sa citeasca si sa scrie de la 3 ani. Ideea jocului era, dupa cum se si vede, sa coreleze literele cu cuvintele de pe cartonas. In realitate, nu aveam vreo asteptare de la activitatea asta, stiam ca ii place sa aranjeze lucruri si ca am zis ca ar fi ocazie potrivita sa folosim setul de litere pe care tocmai ce-l cumparasem.
Buuun, ziceam deci ca prima oara nu prea a avut succes, asa ca urmatoarea data cand a vrut sa se joaca cu literele am lasat-o doar sa le bage in casuta lor, ca intr-un fel de puzzle incastru. Si ce sa vezi, dupa ce a terminat a cerut cartonasele sa le aranjeze si sa punem litrele pe ele. La cateva zile am auzit-o bombanind prin casa "lllll, tttttt, bbbbb etc". Iar azi, Bibo (adica mama mea si bunica ei), a gasit in sertar o litera (B parca), dar cum nu vede bine fara ochelari a crezut ca e o figurina-pisica (nu ma intrebati ce corelatie a facut ca nu inteleg nici eu). Iar Gabriela ii zice: "Nu, Bibooo, e o litera". Delicios moment! Sigur ca mai e ceva pana sa invete literele si probabil si mai mult pana sa le si asocieze cu imaginele de pe cartonas, dar, cum spuneam, daca nu ai asteptari si iei lucrurile in joaca, totul vine firesc, la timpul lui si fara presiuni. Spor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu