Invatam literele cu Hippo

Dupa cum va povesteam, Gabrieluska mea nu este genul de copil docil care sa accepte imediat orice activitate propusa. Joculetul asta cu literele n-a parut sa o pasioneze prima data si m-a pus sa le strang imediat (dupa ce m-am chinuit eu sa le aranjez frumos :P). N-am insistat, mai ales ca nu sunt genul de parinte care are pretentia ca piticul din dotare sa citeasca si sa scrie de la 3 ani. Ideea jocului era, dupa cum se si vede, sa coreleze literele cu cuvintele de pe cartonas. In realitate, nu aveam vreo asteptare de la activitatea asta, stiam ca ii place sa aranjeze lucruri si ca am zis ca ar fi ocazie potrivita sa folosim setul de litere pe care tocmai ce-l cumparasem.

Buuun, ziceam deci ca prima oara nu prea a avut succes, asa ca urmatoarea data cand a vrut sa se joaca cu literele am lasat-o doar sa le bage in casuta lor, ca intr-un fel de puzzle incastru. Si ce sa vezi, dupa ce a terminat a cerut cartonasele sa le aranjeze si sa punem litrele pe ele. La cateva zile am auzit-o bombanind prin casa "lllll, tttttt, bbbbb etc". Iar azi, Bibo (adica mama mea si bunica ei), a gasit in sertar o litera (B parca), dar cum nu vede bine fara ochelari a crezut ca e o figurina-pisica (nu ma intrebati ce corelatie a facut ca nu inteleg nici eu). Iar Gabriela ii zice: "Nu, Bibooo, e o litera". Delicios moment! Sigur ca mai e ceva pana sa invete literele si probabil si mai mult pana sa le si asocieze cu imaginele de pe cartonas, dar, cum spuneam, daca nu ai asteptari si iei lucrurile in joaca, totul vine firesc, la timpul lui si fara presiuni. Spor!

La drum cu cartonasele Hippo

O alta situatie in care cartonasele ne-au fost de mare ajutor a fost mersul cu masina. Gabriela s-a acomodat foarte greu cu mersul in scaun, o vreme nu plecam cu ea decat la orele de somn, era tare complicat, mai ales ca noua ne place mult sa calatorim. De ceva vreme sta (nu extrem de mult, dar totusi sta), dar are nevoie sa fie distrata in permanenta. Asa ca trebuie sa avem la noi chestii de rontait, carti si...cartonasele. Iata cum ne jucam cu ele: ii dau teancul intreg iar ea mi le da una cate una (fie ma intreaba pe mine ce sunt "ce-i aia, mami?", fie imi spune ea "uite, mami, ti-am dat un arici intr-un avion"). Se pot face "n" variante (ce culoare e omida? ce face koala in elicoper? se pot inventa povesti etc in functie de varsta, de cat vorbeste copilul), sunt convinsa ca drumul o sa va inspire. Poze cu joculetele din masina asta nu am, asa ca ilustrez cu o Gabriela in scaun (de cand era mica, una din putinele momente de liniste in masina) si cu cateva poze de la cabana Frasin - casuta Hobbit, unul din multele locuri faine in care ne-au insotit flashcardurile si carticelele Hippo.

Cartonasele Hippo ies la soare (sau in ploaie)

Va spuneam ca in primul an al Gabrielei, cartonasele au fost mai degraba testate (a se citi aruncate, molfaite, indoite) decat folosite in activitati organizate. Dupa un an, cand a inceput si piscotica sa vorbeasca, a fost mult mai usor sa ne jucam cu ele. Cu toate astea, fetita mea nu a fost (si nici nu e este) genul de copil docil, foarte greu accepta sa faca altfel decat "ca ea". Asa ca, in majoritatea timpului, cartonasele i-au stat la dispozitie sa le foloseasca oricum voia (si nu stiu cum se face ca a invatat foarte bine si repede animalutele de pe ele). Cand simteam eu ca e in toane bune incercam sa fac cate o activitate ghidata si uneori chiar reuseam.

Mare succes a avut joculetul asta pe care l-am facut in curte. Am legat o sfoara de 2 stalpi, am prins cartonasele cu clesti de rufe si am pus-o sa-mi aduca pe rand fie cartonase de diferite culori, fie diverse animalute. Cred ca merge facut si acasa sau la padure, cu sforile legate de copaci. Sau poate la o petrecere pentru copii, nu stiu. Aaaaa...si ar mai fi fain sa le prindeti tot cu clesti, de cregile pomilor (eventual ascunse, iar cei mici sa caute). Eu le-am agatat in pom pentru un fel de photo session, dar la noi pomul era cam greu accesibil pentru pitica.

L.E: Intre timp, agatatul cartonaselor a devenit unul din jocurile preferate ale Gabrielei. Dupa cum se vede, nici pe ploaie nu renunta. Partea buna e ca au rezistat cu brio cartolinele noastre plastifiate

Activitati cu flashcarudurile hippo-creative I sau "Ce gust are ariciul din avion?" :)

V-am promis de ceva vreme ca fac o postare despre cum ne jucam noi (adica eu si pitica noastra, Gabriela) cu cartonasele productie proprie. Imi fac acum curaj, desi n-am mai scris de asaaaaa mult timp si mi-e tare greu sa reintru in ritm. Asa ca, fiti blanzi cu mine :).

Booon, sa-ncepem cu inceputul. Prima data i-am dat cartonasele cand avea vreo 7-8 luni. Stiu ca statea in fund si era foarte pasionata de bagat-chestii-in-gura, mai putin de jucarii, carti etc. Probabil ca daca as fi avut un singur set (cum aveti probabil voi, cei care ati cumparat de la Hippo), nu i le-as fi dat, de teama sa nu iasa sifonate. Dar asa, avand cartonase la discretie am zis ca e o ocazie buna sa le testez. Si le-a(m) testat, dupa cum vedeti si in pozele de mai jos. De rupt, nu s-au rupt, dar din cauza ca le-a tot molfait s-au cam stricat pe margini. In concluzie, sunt rezistente, datorita plasticului, dar nu-s de testat cu bebeii pofticiosi (doar cu cei rabdatori, cooperanti si linistiti; daca aveti vreunul, dati-mi de veste sa ma minunez si eu :) ).

Pe la 10-11 luni (uuuuuit, nu pot sa cred cum trece timpul si uit, confund varstele, nu stiu ce m-oi face peste 30 de ani) deja se juca altfel cu ele. Nu reuseam sa facem cine stie ce activitati savante, dar macar nu le mai baga in gura (asa rau :P). O chestie care o amuza era sa se bage cu ele intr-o cutie de plastic si apoi sa mi le dea, pe rand. Apoi i le dadeam eu pe rand si tot asa.

Alta date le-am aranjat in cerc si incercam sa-i zic, din nou, sa mi le dea pe rand. Nu mai stiu daca a functionat, dar e de incercat. Evident, de fiecare data cand faceti un astfel de joculet, puteti povesti ce e desenat pe cartonase. Asa a invatat Gabriela animalutele.

Alte iposaze simpatice cu Gabriela si cartonasele lui mami:

Cam ase' ne-am jucat pana a implinit mandra un an si a inceput si sa mai spuna cate un cuvintel si sa fie ceva-ceva mai usor de strunit.

Va urma...